Carmen Constantinescu, Maestru sisteme Reiki
“Păpădie vie
Să-mi ajuți tu mie
Ca acest ficat
Să fie curat
De rău vindecat”
Sfârșit de aprilie, început de mai. Ilenuca și bunica ei, Parascheva, se aflau pe pajiștea din apropierea satului, la cules de buruieni pentru leac.
Ce buruiană e aceasta bunico? Are florile de parcă zici că-s niște boboci de gâscă abia ieșiți din ou.
Aceasta, draga bunicii, este păpădie sau curu-găii, buhă, crestățea, papalugă, floarea-sorului cum îi mai spunem noi, bătrânii de la sat, neștiutori de carte. Ea are multe denumiri populare, dar denumirea ei în cărțile de știință este Taraxacum officinale, iar pentru omenire este o plantă de leac deosebit de valoroasă.
Și la ce ajută această plantă, bunico?
Această plantă? Această plantă este o minune. Ea ajută la lecuirea de multe boli, dar cel mai mult și mai mult ajută la vindecarea ficatului sau maiului, cum îi zicem noi pe-aici pe la țară. Vezi tu, draga bunicii, ficatul este unul dintre cele mai importante organe din corpul omenesc. El este ca o uzină, iar fără el omul nu ar putea trăi. Când omul este mânios și furios, cel mai afectat este ficatul pentru că aici se adună toate aceste simțăminte ale lui și de asta omul ar trebui să fie oleacă mai blând.
Ca să nu îmbolnăvească ficatul?
Exact!
Și cum vindecă păpădia ficatul, bunico?
Păi asta numai Măiculița Domnului o știe, că ea a lăsat pe fața pământului toate buruienile de leac. Odată cu buruienile a lăsat și toată învățătura despre ele, dar puterea de vindecare din plantă este a Măicuții Domnului.
Și care parte a plantei este mai importantă?
Toate părțile plantei sunt importante! Și rădăcina și frunzele și tijele și florile. Rădăcina se scoate din pământ primăvara sau toamna și o poți consuma atât crudă, cât și uscată la ceaiuri pentru că subțiază sângele. Frunzele se culeg înainte ca planta să apuce să înflorească și se consumă crude în salată. Tare îi plac ficatului frunzele de păpădie! Din flori poți face un sirop atât de bun, de zici că-i miere de albine.
Și tijele?
Tijele sunt foarte importante. Tijele se culeg în timpul înfloririi. Consumate în stare crudă și proaspăt culese, câte 5-6 pe zi, ajută rapid la vindecarea de hepatită cronică. Tot cu ajutorul lor se elimină toate pietricelele care se adună în vezica biliară, pentru că au proprietatea de a sfărâma și elimina calculii biliari, fără a simți pic de durere. Inclusiv bolnavii de diabet ar trebui să mănânce aceste tulpini. Ei ar trebui să mănânce, atât cât planta e înflorită, cam până la 10 tulpini pe zi. Buruiana aceasta, draga bunicii, este bună și pentru artrită, reumatism și pentru retragerea ganglionilor inflamați, este bună și pentru eczeme, acnee, mâncărimi și tot felul de erupții. Oamenii care se simt abătuți și obosiți ori cei bolnăvicioși, ar trebui să mănânce tulpini de păpădie, cam 14 zile și tare bine le va fi.
Cred că am să adun câteva flori de păpădie, bunico.
Dacă vrei să faci sirop, ai nevoie de două mâini bune pentru un litru de apă. Mai pui 1 kilogram de zahăr nerafinat și gata siropul.
Nu fac sirop, bunico! Le ard pentru Sfântul Soare.
Ilenucă, Ilenucă, multe mai ai tu de învățat!
“Mesteacăn bătrân
Și de forță plin
Cu puterea ta
Oasele-mi vei vindeca”
Zi însorită de primăvară. Baciul Mihail urcă agale prin pădurea de mesteceni. Merge sus în munte, pentru a cerceta vechea stână. După Sângeorz va trebui să urce cu oile în munte, iar pentru acest lucru este nevoie de multă pregătire. Cu el este și nepotul lui, Costache, mezinul familiei. Îl poartă cu el pentru a-l iniția în tainele oieritului. La un moment dat, baciul se oprește din drum, sloboadă ranița de pe umeri și scoate din ea o cană, o țevușcă din lemn și o cutie în care avea un boț de ceară de albine. Cu briceagul în mâna dreaptă și țevușca în mâna stângă se îndreptă spre un mesteacăn viguros, cercetându-l.
Ce faci acolo, bunicule? Vrei să tai ditamai copacul cu briceagul?
Ha, ha, ha! Cum să-l tai? Nu-l tai! O să-l rog să ne dea un pic din puterea lui.
Din puterea lui? Ce minune mai este și aceasta, bunicule?
Aceasta este o mare minune, dragul taichii. Vara, mesteacănul formează în el, cu ajutorul apei, a dioxidului de carbon din aer și a luminii de la soare diferite substanțe folositoare pentru a se hrăni și a crește. Când se apropia iarna, copacul începe să stocheze aceste substanțe, să-și facă o rezervă așa cum ne facem și noi, oamenii, provizii în cămară. Când vine primăvara și întreaga natură se trezește la viață, arborele începe să absoarbă cu putere apa din sol și odată ajunsă în rădăcini, ea se amestecă ușor cu ceea ce arborele a stocat, formând astfel o sevă ce va pătrunde în întreg corpul arborelui și-l va trezi la viață. Această sevă este energia vieții, este apa vie înzestrată cu capacitatea de a modifica starea energetică a organismului nostru.
Și cum putem ști care arbore are seva mai bună?
Toți au seva bună! Secretul este să nu aibă mugurii frunzelor pocniți. Dacă mugurul a pocnit, atunci seva nu mai are aceeași putere. Hai să te învăț cum se colectează acum! Cu ajutorul briceagului, străpungi ușor coaja până vezi că începe să curgă seva. Faci un mic orificiu, cât să îți încapă o un tub subțire. Gata! Acum adu repede cana că pierdem seva pe jos.
Mmmmmmm, ce bună e! Parcă că e must. De acum încolo o să-i spun, “mustireață”!
Bunicule, mesteacănul e bun pentru sănătatea omului numai pentru mustireața aceasta sau mai are și alte secrete?
Mai are, bunicule, mai are. Din mugurii și frunzele tinere, dacă o să le culegem, va face bunica ta o alifie, pe care o va folosi atunci când o vor durea genunchii.
Numai durerea genunchilor va trece, bunicule?
Nu numai a genunchilor, ci și a încheieturilor și mai ales a spondilozei cervicale.
Se face greu, alifia aceasta bunicule?
Nu se face greu, dar, pe lângă mugurii de mesteacăn mai ai nevoie și de unt de casă, fără sare și de un pic de pudră de camfor și, bineînțeles de un vas din lut, în care să prepari alifia.
De untul meu, bunicule? Și eu ce mai mănânc?
Ha, ha, ha! Stai liniștit, că doar n-o face bunică-ta alifie din tot untul. Pentru o mănă de muguri îi trebuie cam 100 grame de unt și o linguriță de pudră de camfor.
Ce e camforul bunicule?
Camforul este rășina unui copac ce crește tocmai în India și China. Este mai greu de obținut și de asta untul tău va fi în siguranță.
Bunicule, privește la acel mesteacăn! De ce nu mai are coaja pe el?
Ei, pentru a înțelege acest lucru, va trebui să îți amintești de un episod petrecut când tu erai un pic mai mititel. Îți aduci aminte când unul dintre ciobani a căzut de pe o stâncă și și-a frânt măna și un picior?
Daaaaaa! L-ai coborât din munte, împachetat în coajă de copac.
Așa este! Am folosit coaja de mesteacăn pentru a-i imobiliza oasele fracturate. Coaja de mesteacăn se rupe în fâșii și se înmoaie în apă fierbinte. După ce se înmoaie, se fixează pe osul rupt, iar când se răcește devine tare precum cimentul acela de-l folosesc doctorii la fixat ciolanele. Ai terminat de băut mustireața ta?
Da, dar parcă aș mai vrea un pic.
Un pic mai bei mîine, acum purcedem la deal că acușica se întunecă și o să orbecăim precum găinile.
Va urma…