Tanțoș Livia
Zeul egiptean Thoth era desemnat de către greci încă din secolul IV î.H cu numele Hermes Mercurius Trismegistos. El se afla la orginea a tot ce ar putea naște mintea umană: creator al artelor si știintelor, chiar și inventatorul hieroglifelor.
Lucrările atribuite lui Hermes Trismegistos au fost cuprinse într-o culegere numită generic Corpus Hermeticum. Istoricul Diodorus Siculus spune că Hermes a îmbogățit limba, a inventat literele, a instituit rituri religioase, a transmis oamenilor numeroase cunoștințe despre Providență, i-a inițiat în astronomie și muzică.
Thoth sau Hermes a trăit cu mult înaintea lui Moise. Unii l-au identificat cu Adam, în timp ce istoriografii, înconjurându-l în mister, i-au atribuit puterea magiei. Au fost destui oameni care l-au privit ca fiind același cu Enoch sau cu patriarhul Iosif.
Dincolo de legendă, a fost o persoană dotată cu geniu, care i-a învățat pe oameni pașii timizi către știință.
Hermes a făcut ca invățăturile sale să fie gravate în semne emblematice ( hieroglife) pe table sau pe coloane de piatră (obeliscuri), pe care le-a răspândit în toată țara în vederea luminării poporului și a rânduirii ritualurilor pentru zei.
Se spune că, mai târziu, a mai trăit un Thoth sau Hermes. A fost la fel de venerat ca primul și a tradus caracterele sacre ale primului Hermes, gravate pe table de piatră ce au fost îngropate în pământ, și le-a explicat în cărți păstrate în templele egiptene.
Istoricul și preotul egiptean Manetho îl numește ,,Daimonul cel bun”; ultimului i se datorează restaurarea înțelepciunii lăsate moștenire de primul Hermes, cât și renașterea la egipteni a geometriei, aritmeticii și artelor după un timp de uitare.
Se pare că Hermes Trismegistos a scris un număr foarte mare de cărți și comentarii referitoare la tablele primului Hermes, care tratau principiile universale, natura universului, sufletul omului, astrologia, Lumina Divină și Umbra Sa, viața întrupată, despre modalitatea de a respira și mijloacele de a fi in această lume. El ordonează astrologia într-un adevărat sistem și scrie tratate de medicină. Clement din Alexandria pune pe seama lui Hermes șase cărți de medicină și treizeci și două de cărți de teologie și filosofie.
Titlurile prin care era desemnat Hermes Mercurius Trismegistos erau, în parte, titlurile atribuite Divinității: Theuth, Thoth, Taut, Taantes – variante ale numelui zeului suprem al Egiptului.
Din Theuth, grecii au derivat în Theos – numele general al Divinității.
Tabula Smaragdina (Tabla de Smarald) face parte din opera atribuită lui Hermes Trismegistos.
Urmatorul enunț a fost numit pe bună dreptate ,,postulat hermetic”:
,, Ce este dedesubt e la fel cu ce este deasupra; iar ce este deasupra e la fel cu ce este dedesubt, pentru a împlini miracolul unui singur lucru.”
Unitatea fundamentală (de deasupra) și pluralitatea (de dedesubt) interacționează, căci fiecare lucru este miracolul Unului, ce se află la baza a tot ceea ce există, exprimându-se în fiecare lucru individual, care are astfel posibilitatea să realizeze unitatea fundamentală a ființei.
Pentru Hermes, Cosmosul era o Unitate formată din părți interdependente, între care există raporturi de atracție și de respingere. Lucrurile de sus, precum planetele sau semnele zodiacului, erau legate de lucrurile de jos, precum omul și părțile sale, prin intermediul unor linii de influență, asemănări și afinități. Această corespondență dintre macrocosmos și microcosmos; dintre toate lucrurile sublunare reprezintă esența hermetismului și partea lui fascinantă.
Teologia cuprinsă în Tabula Smaragdina este pan-en-teistă (de la gr. pan en theos, ,,totul în Dumnezeu”). Absolutul (Dumnezeu) nu se afla exclusiv în afara universului (asa cum pune accentul teismul pe transcendență), și nici exclusiv înlăuntrul universului (așa cum pune accentul panteismul pe imanență), Dumnezeu fiind atât Nemanifestatul cât și Manifestatul, Văzutul și Nevăzutul, Nerostirea și Rostirea etc.
Sunt incitante un ele reprezentări sculpturale și simbolismul asociat lui Hermes: ține într-o mână o crux ansata, simbolul vieții, în cealaltă un sceptru împodobit cu un șarpe, un scorpion, un cap de șoim, iar deasupra tuturor un cerc înconjurat de o aspidă, fiecare având o însemnătate simbolică.
Țelul hermetismului îl constituie eliberarea Mercurului de Sare, adică eliminarea din gândire a tot ceea ce o face grosieră, inertă și cantitativă. Acest lucru este realizat prin căutarea părții incombustibile a Sulfului, conștientizarea totalității propriei ființe, care este reprezentată de Soare.
Sfârșitul materiei depinde de Unul și de Mintea Sa Unică. Ne perfecționăm prin calea lui Hermes, prin prezența pietrei sale ce oferă viața fară de sfârșit sau ,,smaraldul” filosofilor ( pentru sufiți, ,,smaraldul” simbolizează sufletul lumii).
Sursa – Tabula Smaragdina – Hermes Mercurius Trismegistos