ÎN DELEGAȚIE

Scriu acest articol deoarece în mintea și în sufletul meu se învârt câteva idei, idei
care nu au început, nu au sfârșit…însă fac niște conexiuni care sunt stârnite de
experimentările spirituale a câtorva spirite cunoscute că “trăitori” avansați ai
practicilor esoterice (Cornelia Solomon, Dragoș Argeșanu, Lazarev, Sadghuru, etc).

Ideile de la care pornește acest articol sunt următoarele:
“Atunci când un spirit reușește să se dedubleze în astral, după voință, și să se miște de
colo-colo prin astral, și să acumuleze învățăminte și să vadă lucruri pe care noi, mirenii
obișnuiți, nu le vedem….se spune despre acel spirit că a atins un prag de evoluție. Nu oricine
reușește acest lucru. Cumva, acest prag, ni-l dorim să îl atingem și noi, oamenii obișnuiți,
deoarece e mai “cool”, se spune că avem puteri, deci, suntem mai speciali, și, cumva, acest
lucru ne confirmă că am ajuns la un nivel de cunoaștere și de experimentare; cumva
dedublarea ne confirmă că suntem “chipurile” pe drumul cel bun. -prima idee
Acum ….acești oameni, care s-au dedublat în astral, ne dau niște sfaturi: nu dedublarea
trebuie să fie țelul nostru; dacă noi ca spirite ar fi trebuit să călătorim în astral, divinitatea
ne-ar fi permis tuturor această perormanță.
„Suntem atrași de aceste lucruri ca fluturele de lumină și atunci când o apucăm pe vreun
drum spiritual o facem ca să dobândim puteri mai mari decât alții, căutăm senzaționalul și o
putere mai mare decât a semenilor de lângă noi și , cumva, pe drum, suntem corupți de o
dorință de cunoaștere cât mai mare, orgoliu, dominare sau superioritate.” – a doua idee.
Aceste idei sunt date ca un exemplu, pentru că ele reprezintă, după părerea mea, un laitmotiv
pentru capcanele dezvoltării spirituale, iar mie, personal, aceste două idei par a fi în opoziție,
îmi produc un fel de schismă în capul meu, un soi de ruptură, ptr că … consider că ambele idei
sunt valide pană la un anumit punct și …cumva trebuie să mi le așez în minte și ele să
funcționeze armonios, să îmi folosească ca învățătură. Extrapolarea acestor idei la cât mai
multe direcții spirituale și înțelegerea lor simt că mă vor face să simt o direcție de avansare.
Cartea Sfântă spune că Divinitatea ne-a creat, ca Spirite, după chipul și asemănarea sa.
Deci…exprimări ale Divinului, entități energetice cu calități divine. A urmat căderea
luciferică, noi ne-am pierdut aceste calități divine, a rămas în noi o scânteie divină care ne
cheamă acasă. O luăm de jos, și începem să ne reamintim pas cu pas cine suntem, trecând prin
mai multe stadii de evoluție, stadiul 1 – cel de rocă, stadiul 2 – cel de vegetalo-animal și
ajungem la stadiul 3 – cel de ființă umană. În acest moment ne aflăm pe planeta Terra și se
spune că cei care împărțim scena (alături de stadiile 1 și 2) suntem: ființe umane întrupate la a
nu știu câta reîncarnare, fii de Dumnezeu, îngeri întrupați, demoni întrupați, extratereștrii
întrupați sau nu. Fiecare cu misiunea sa. Se zice că înainte de a ne naște, ca și spirite aflate în
planul eteric sau astral, avem niște calitați deosebite dobândite dealungul drumului nostru de
reîntoarcere ACASĂ, către reuniunea cu Dumnezeu. Aceste calități sunt “deosebite” în

comparație cu calitățile noastre pe care le manifestăm pe TERRA. La naștere, prin coborârea
vibrației, aceste calități se pierd, sau mai degrabă rămân în cer, în astral, ele se “uită”.
Și aici apare clinciul acestui articol. Unii dintre noi, când aflăm că am lăsat ceva în urmă, că
am pierdut ceva….supărare mare…păi cum facem să le dobândim înapoi, că deh, vorba aia,
calități deosebite egal puteri diferite, ego mai mare, orgoliu mărit, control mai mare
…..SAU….posibilitatea unei evoluții spirituale mai rapide. Și sub această sintagmă stau o
grămadă de aspecte ascunse. Și pune-te și dă-i și muncește-te pentru creșterea spirituală că
deh, nimeni nu o să recunoască că se apucă de transpirat pentru ego, orgoliu sau putere de
control mai mare asupra celorlalți!
Maestra noastră îndrumătoare, Cornelia ne spune “ voi v-ați pus pe drumuri spirituale și
căutați tot felul de metode, tot felul de scurtături, tot felul de scheme care să vă dea puteri!
Vreți să vedeți ceea ce nu văd alții, vreti să simțiți ceea ce nu simt alții”!
Vorba aia…muncim spiritual și vrem să vedem și noi ceva rezultate palpabile, doar nu
muncim degeaba; iar noi știm că am crescut spiritual dacă dobândim puteri, și auzim și
simțim ce nu simt alții, cum altfel? Și recunosc …in mine există această dorință; ea a apărut
când mi s-a năzărit că dacă vezi și simți e bine, ești superior spiritual. Superior cui? Celorlalți,
nu contează cui, dar superior. Și e bine să fii superior! Așa ne învață societatea: bagă în tine
cât mai mult, orice…ca să fii superior! Și îți sufleci mânecile și dă-i drumul la treabă! Și pe
drum descoperi că, superior ca superior (așa te crezi) , dar tot inferior ești, lucrurile nu se
rezolvă de la sine, greutățile nu ți se dau din cale, nu ți se așterne covorul roșu. Dacă prima
oară când te credeai superior, orgoliul era bine, vine momentul frustrărilor! Și iți dai seama că
nu știi către ce îi dai înainte, și mai citești și mai asculți și vezi că noțiunea de “creștere
spirituală” are un milion de înțelesuri și direcții: de religie, și de apartenență etnică, și de
metoda nu știu care, și de îngeri, și de cristale, și de meridiane, și de avioane și submarine de
te face cu capul!
De asta am zis că dedublarea e un exemplu elocvent și destul de controversat ce poate fi
extrapolat. Nu sunt eu trist că nu mă pot dedubla, mai ales acum că ințeleg și explicațiile
oamenilor care au făcut asta. Spun doar că acest subiect apasă niște butoane în mine care au
legătură cu noțiunile care intră sub umbrela sintagmei “evoluție spirituală”, noțiuni care
trebuiesc integrate, cernute și care să îți dea repere de locul unde te afli și către ce ar trebui să
te indrepți.
Aș vrea să depășesc stadiul ideii “Evoluția spirituală e bună!” Bună comparativ cu ce? Bună
la ce? La ce imi folosește mie? Ce din evoluția spirituală îmi trebuie mie? Avem aici noțiunea
de “evoluție”, cuvânt care te poate face să faci niște presupuneri. Iar presupunerea câteodată e
adevarată și îți folosește, dar câteodată nu. De exemplu: dedublarea astrală presupune că tu ai
evoluat spiritual. Și eu aș zice că depinde de punctul de vedere din care privești. Pentru că
dacă privești din punctul de vedere al spiritului care erai înainte de naștere, când ai multe
calități divine, pe care le “uiți la naștere”, în momentul în care te dedublezi astral poți spune
că ai evoluat spiritual! Ca om. Însă ca spirit …e doar o mică reamintire a ceva normal. Știam
să mănânc cu furculița, temporar, am uitat și acum descopăr că am reînvățat să țin furculița în
mână…si fac o gălăgie din asta..lume uitați la mine ce realizare mare am eu! Și toată munca,
tot efortul, toată transpirația e doar ca să îmi reamintesc să țin furculița în mână!

Acești oameni, care au pășit înaintea noastră pe aceste căi, ne atrag atenția: dacă omul
întrupat trebuia să aibă acele calități “deosebite” Divinitatea i le-ar fi dat. Dacă nu i le-a dat,
știe de ce, e ascuns ceva aici…înseamnă că e altceva de îndeplinit…alta este misiunea ta.
Dezvoltarea spirituală este despre altceva, iar aceste calități deosebite după care alergăm noi
au un alt rol. Or fi ele sarea și piperul dezvoltării spirituale dar care e rolul lor sau, mai bine
zis, care este rolul principal al dezvoltării spirituale?
Dacă am privi viața noastră pe Pământ ca o delegație similară celei de serviciu? Suntem
parte a marii corporații DIVINITATE S.A.

Suntem spirite care trebuie să crească, să evolueze, până ajung sus lângă Tatăl și Mama – UNUL.

Și noi ca spirite, aflate în Astral, creștem…puțin câte puțin, pentru că acolo munca este corectă, nu poți mitui pe nimeni. Munca în Cer nu este atât de asiduă și provocările nu sunt așa de
mari pentru că tu ca Spirit ești conștient de legătura pe care o ai cu Sursa, ai acele calități divine și totul se
rezolvă mult mai ușor. Se spune că experiențele de pe Pământ te fac să îți îmbunătățești aptitudinile
extraordinar de mult.

Creșterea dată de șlefuirea abilităților datorită întrupării pe Pământ este foarte semnificativă. Îți trebuie curaj să faci asta, pentru că încercările trupului, acest vehicul din materie condensată, sunt dificile. Însă
recompensa este pe măsură. Și atunci multe spirite doresc să se întrupeze pe Pământ. Vor în
delegație pe Terra. Și la fel ca în companiile lumești, trebuie să obții aprobări…. de la
strămoși, de la spiritele responsabile cu aceste aspecte, de la Divinitate. Și îți fixezi ținte de
îndeplinit, promiți că vei plăti din karmă, se fac planuri, se trasează destine, se fac înțelegeri
cu celelalte Spirite care îți vor fi parteneri în delegație. Se hotărăște momentul plecării, îți
alegi părinții în funcție de rezonanța pe care o ai cu ei și de misiunile pe care le ai de
îndeplinit. Ca și bani de cheltuială, primești în dar, chiar de la Tatăl Divin, Suflet…atât cât
consideră El că îți trebuie să îți îndeplinești misiunea. Acest Suflet este energie magică divină.
Și spun că e energie magică pentru că acționează în niște moduri cu totul surprinzătoare,
neașteptate și neînțelese; puțini oameni au ajuns la performanța să înțeleagă pe deplin rolul și
modul de acțiune al acesteia. Pentru această energie se spune că se luptă Binele și Răul,
cunoscătorii și inițiații, lucrătorii în lumină și cei în întuneric. În energia sufletului sunt
inscripționate misiunile tale, drepturile tale, darurile sau programele tale pozitive pentru
această viață….e combustibilul și GPS-ul tău.
Tu, ca Spirit, pleci în delegație pe Terra. Pentru a călători pe Terra ai nevoie de un corp, de
un vehicul care să te poarte de colo colo. Ai nevoie de indicatoare și instrumente de analiză a
mediului înconjurător și pentru asta ai Mintea. Și îți trebuie combustibil pentru vehicul –
Sufletul. Calitatea combustibilului afectează modul cum călătorești. Când se termină
combustibilul…nu te mai poți mișca. E interesant de știut că combustibilul acesta se poate
pierde, se poate împrumuta, se poate divide, se poate fura, se poate aduna, se poate
îmbunătăți, se poate crește pentru misiuni suplimentare. Însă astea sunt informații pentru cei
care vor să cunoască mai mult, pentru inițiați. Întelegem de ce este o așa mare bătălie pentru
acest combustibil.

Cu toate acestea, așa cum reiese schematic de mai sus…Sufletul este un energie magică, o energie divină e drept, dar, până la urmă, este similar unui combustibil. Diverse forțe și interese luptă
pentru el.. pentru Suflet, și până acuma, am auzit că lupta pe Pământ se dă pentru
Sufletul tău, foarte mult adevăr în această vorbă…dar, să nu uităm scopul pentru
care ai venit pe Pământ. Poate una dintre intrebări este despre cum ți-ai cheltuit pe Pământ
averea sau combustibilul, adică Sufletul…dar ar putea fi doar una dintre mai multe intrebări
care ți se pun la întoarcerea din delegație! Vă mai amintiți…la plecare…planuri, aprobări,
misiuni, scopuri, ce ai avut de vizitat, ce ai avut de înțeles, ce ai avut de experimentat, ce ai
integrat? Astea a cui rămân? Cine se ocupă de ele? Nu tot tu?
Dacă ar fi să ne imaginăm un Spirit întrupat, care de la naștere și până când pleacă stă într-o
pesteră, izolat, că să nu iși cheltuie foarte tare combustibilul (adică zice că are grijă de
Sufletul său să nu se piardă) cum ar fi în comparație cu altul care de la naștere și până la
plecare se bagă în tot felul de trăiri, cu cât mai multă lume și, teoretic, cheltuie suflet ca un fiu
risipitor? Care are experiențe mai multe? Care ar fi de dorit? Deși din punct de vedere divin,
ambele au sens și ar trebui să le experimentăm în drumul nostru spre casă, acest exemplu are
un anumit răspuns pentru cei care cred că păstrarea sufletului este totul…zic și eu!
Cornelia spune că pe Pământ avem 2 componente de care trebuie să avem grijă și să ținem
cont, pentru că ele se împletesc aici pe Pamant: o componentă materială (specifică corpului și
vieții pe Terra ) și o componentă Spirituală (care interferează cu viețile noastre materiale – la
unii mai puțin, la unii mai mult). Rolul nostru este să le urmărim și să le dezvoltăm pe
amândouă. Deși, după părerea mea, prima componentă, cea materială, se consumă, se
transformă în timp, cu ajutorul Sufletului, pentru creșterea, îmbogațirea celei de a doua, cea
spirituală. Deci ardem și material (corpul se schimbă mereu, însă îmbătrânește) ardem și
energetic, cu ajutorul sufletului, pentru evoluția spiritului.
Modul cum ardem ne dă experiența și particularitatea fiecăruia dintre noi. Câteodată cu
flacăra mică – domol, câteodată cu flacăra mare – pasional, câteodată cu flacăra roșie –
nervoși, câteodată cu flacăra violet – înțelepți … dealungul timpului ardem în fel de fel de
moduri, iar noi, mai mult decât să privim și să înțelegem aceste flăcări, ar trebui să simțim și
să integrăm. Și la un moment dat, un ghid spiritual, un sensei vine și iți spune că poți înteți
flacăra sau o poți domoli, sau o poți sublima, o poți educa să te ajute pe drumul tău. Însă
trebuie, în primul rând, să devii conștient cât mai mult de tine pentru că trebuie să iți dai
seama cum arzi acum, ce simți acum, și ce ai vrea să simți că să te poți educa să reușești.
Am înțeles că cea mai importantă întrebare care ți se adresează atunci când pleci din acestă
viață, în momentul așa zisei judecăți este: “ Ce ai înțeles din această viață?” Dacă ai fost la
Polul Nord, poți povesti ce ai trăit și simțit acolo…dacă nu..nu ai cum să povestești despre
asta! Dacă ai trăit din plin, sunt convins că ai o gramadă de sentimente și învățăminte adunate,
dacă nu…ai mai puține. Și nu mă refer aici neapărat la numere, la cantitate, deși și asta
contează ( încerci multe lucruri…tot iti faci o parere despre multe lucruri!). Însă în foarte
multe aspecte e vorba de calitate, e vorba de profunzime. Și aceste aspecte trăite se adaugă la

cunoașterea Spiritului, însă e vorba de o cunoaștere trăită – experimentată! Una e să spui: “
Știi, am auzit că senzațiile când îți dai drumul cu parapanta de pe un munte sunt sublime:
libertate, viteză, adrenalină, etc….am auzit că atunci când mângâi un tigru e înfricoșător și
plăcut totodată, măreția acestui animal sângeros, atât de fain că e o felină, mai mare decât o
pisică…” și alta este să o faci, să o experimentezi! Una e să o faci o dată, alta este să o repeți
de câteva ori, să o aprofundezi. Una e să o faci singur și alta e să o faci cu un prieten sau cu un
instructor, sau cu persoana iubită, etc.
Ca Spirit nu știu dacă poți să mângâi un tigru sau să te dai cu parapanta. Poate o poți face,
dar nu știu dacă sunt aceleași trăiri și aceleași întelegeri. Așa că ar trebui să ne dăm seama de
darul imens pe care ni l-a facut Dumnezeu, pentru că ne-a dat șansa să evoluăm prin
experiența directă! Constientizarea are un rol covarșitor de important în evoluția noastră. Însă
cum o dobândești și cum te folosești de ea poate da sens unei dezbateri filozofice intense! Am
să dau un scurt punct de vedere că să înțelegem de ce. Dacă de exemplu, citesc o carte sau o
lucrare de cercetare, în care aflu ceva important, ce nu știam…în momentul acela devin
conștient de acel lucru. Aflu că e posibil, conform teoriei aerodinamicii, să zbor cu parapanta.
Am devenit conștient de acest lucru! Însă, aici pe Terra, am redevenit conștient, pentru că eu
ca Spirit, știam asta înainte să mă nasc, înainte de a-mi pierde sau a-mi uita omnisciența
divină. Sau … sunt unu’ ignorant în ale fizicii,care am bani…mă duc la munte sau la mare și
altul mă convinge să facem nebunii și …pur și simplu, mă dau cu parapanta! Și astfel devin
conștient că pot zbura cu parapanta. Teoretic avem același rezultat! Însă trăiri diferite! Și,
acum, mă întreb: ce aș vrea să fiu, descoperitorul și acumulatorul de conștiință din primul caz
sau experimentatorul conștiinței cum e în cazul 2? Cumva, asta e dilema acestui articol. Știu
că problema e reprezentată foarte simplist aici și că ramificațiile ezoterice ale așa zisei alegeri
sunt mult mai profunde. Iar pe mine, acumulatorul de conștiință, mă excită ramificațiile
profunde pentru că asta înseamnă că este material pentru gândit, adică de măcinat pentru
Minte.
În final, ce avem noi de făcut în această delegație? Trebuie să creștem în conștiintă? De ce?
Pur și simplu trebuie să o facem. Motivele sunt nenumărate. Modurile de a o face sunt
nenumărate. Dar de crescut trebuie să creștem. Pentru că ăsta este sensul drumului, ăsta e
rolul jocului. Fie că acumulez și înteleg și după aceea experimentez sau fie că experimentez și
după aia înțeleg și într-un fel și în celălalt va rezulta un mod al meu, propriu, de A FI.
Deci, rolul delegației pe Terra este de A FI. Este un singur verb, dar el reprezintă o
multitudine, o infinitate de moduri de exprimare. TOATE VALABILE, NIMIC CORECT –
NIMIC GRESIT! Totul depinde de punctul de referință, de punctul de vedere din care
privești. Acel PUNCT de care vorbesc marii gânditori că se mișcă cu o viteză uimitoare prin
timp și spațiu, experimentând și observând creeația divină și care creează conștiința A CEEA
CE ESTE!

Manuel Condrea