Cornelia Solomon
Ideea de a scoate o revistă nu-mi aparține mie. Propunerea a venit de la Roxana Medveţki.Roxana! În viață întâlnim oameni. Unii par că sunt dintotdeauna cu tine. Cu unii avem “dragoste la prima vedere”… Cu unii e mai ușor… cu alții e mai încetișor.., cu alții e mai complicat. Cu Roxana a fost greu. Am cunoscut-o la o consultație individuală la Sensei Dragoș Argesanu.Doctorul a ascultat-o, a făcut măsurători și m-a chemat să vorbim despre ce va trebui să facǎRoxana mai departe. Evident, am notat în mintea mea totul și am început să lucrǎm împreună.I-am făcut inițieri, terapii individuale, i-am dat suport de curs și am pus-o pe cale. Este adevărat că nu poți cuprinde totul în câteva întâlniri așa că am invitat-o la seminariile sǎptǎmânale (grup de lucru) unde Roxana ajungea când și când. Avea un program încărcat cu mama, cu Vladi…A trecut un timp și într-o seară când a putut participa la grup m-a “scos la lecție!” M-a certat,mi-a vorbit despre tot ceea ce nu fac eu la grup… și… dăi și dǎi și… ”Că tu nu faci, că tu nu ne arați, că tu nu ne spui…” Am ascultat-o… calm… cred că mi-am cerut și iertare și eaaa…NIMIC!!! Era pe mine, eram vinovată! Eram ACUZATA! Au venit în ajutorul meu câteva persoane din grup şi… nimic! S-a terminat seara, acesta a fost un seminar foarte TARE pentru mine. A urmat o tabără și Roxana și-a continuat numărul. A decis și să plece din tabără. Oricum în ziua aceea trebuia să avem o zi de All Love și norocul nostru a fost că Roxana a plecat și ne-a mai rămas și nouă o jumătate de zi pentru atelier. Nu am mai văzut-o mult timp.Întâmplarea face că mi-am mutat cabinetul în aceeași clădire cu doctorul ei de familie.Şi…se întâmpla un lucru. De câte ori venea Roxana la doctor eu sau ieseam… sau intram! Disconfort maxim!!! Până când, într-o zi, doctorița a intervenit pentru ea. ,,Stii? Roxana nu e bine. I-am recomandat să vină la tine. Că… din punct de vedere medical este bine. Ea nu are nimic. I-am spus să vină să vorbească cu tine”! “Şi? De ce nu vine?”… ”Păi…spune că nu o mai primeşti”…”Eu ??? Eu o primesc!” Deci, doctorița a trimis-o… Roxana a venit și am discutat despre ce anume o doare… mi-am dat cu părerea ce ar trebui să facă… bla… bla… bla… și a plecat. Nu i-am reproșat nimic, nu am întrebat-o nimic (între timp Roxana alesese un alt grup de lucru)și… am facut câteva terapii… până într-o zi în care Roxana a venit la mine (cred că avea și o poveste pe care nu am vrut și nici nu vreau să o știu) și m-a întrebat dacă eu aș mai putea sǎ o primesc în grupul meu???!!! “Cum în grupul meu? Dar eu nu am nici un grup”… ”Cum? Nu ai?,,,,Ceaiul de la ora 5! Nu este grupul tău?,,… ”Nu! Nu este grupul meu. Eu nu am grup și nici nu aparțin și nici nu voi aparține vreunui grup vreodată!” Eu, am un loc, special aș spune eu,chiar unic… aș mai spune eu și o ușă deschisă pentru cine vrea să intre. Oricine, din orice grup (dacǎ oamenii vor să facă parte din grupuri), de la oricare maestru, cu … indiferent cât de multăcunoastere… Atât am eu. Un loc. Creat pentru oamenii care vor să intre, care mǎ plac… sau nuuu… un loc în care mai invit oameni care au de împărtășit lucruri… organizăm cursuri…iar OMUL are libertatea de a alege. Iar la întrebarea că… dacă o mai primesc…ce sǎ zic? Un maestru este asemenea unui pǎrinte. Indiferent ce face copilul… un părinte adevărat…nu se dezice de el. Un maestru nici atât. Roxana a venit la întâlniri… oamenii au primit-o (în sensul în care au luat-o de unde… ea ne lăsase) și mergem pe același drum…frumos…în pace si rmonie… Acuma… cu nu pot să spun dacă Roxa este mulțumită de prestatia mea…??? Vom afla!
Acecasi Roxana,intr-o zi, a venit la mine… căãă să scoatem o revistă! Că s-a gândit ea.Și… am început să mă gândesc și eu. A venit și ziua în care am zis -gata! O facem! Nu este usor…dar nici prea greu nu este. Am decis că primul număr va fi la Festivalul HOLISTIC THERAPY.Si…sa fie despre SANATATE! Am dat și eu sarcină mai departe celor care învațăla ,,Mentoring pentru maeştri “ (chiar că este un grup) să scrie fiecare ceva, am primit sprijin de la maeştrii Ovidiu Dragos Argeşanu, Mihai Albu, avem și surprize de la conferențiarii festivalului și iată că am umplut câteva pagini. Primul număr se vrea a fǐ o “introducere” în ceea ce dorim noi să urmeze. Și… evident că trebuia să scriu și eu ceva. Cǎ-mi cere Roxana! Şi Roxana când cere… cere! Eu nu sunt în cea mai bună formă în această perioadă și nu vin cu ceva nou. Dar pentru că este despre terapii complementare şi… despre suflet… şi despre credințǎ(am putea spune încredere) voi repune spre citire o postare mai veche în care vorbeam de vindecare, de credințǎ, este despre terapia Reiki și despre ce înseamnă ca atunci când îți doreşti o schimbare să faci… TOTUL. Nu știu dacă este pe placul Roxanei?! Dar este pentru ea. Totul este pentru Roxana! Acest prim număr este dedicație pentru ea. Meritǎ ea, din plin. Şi meritǎtoate colegele noastre care s-au străduit să ne aducă ce au crezut ele că e de interes în acest domeniu vast al terapiilor complementare, medicinei naturiste și nu în ultimul rând al SPIRITUALITATII!
Sper sǎ vǎ placǎ!
Si…un sfat! Dacă nu ai o Roxana… atunci… trebuie sǎ o cumperi!
Cu toatǎ iubirea, Cornelia Solomon