Liliana Cojocaru, Maestru Sisteme Reiki
Mitul peşterii este o alegorie despre condiţia umană, despre cunoaștere, despre adevărata lumină interioară, despre adevăr, fericire şi nefericire, expusă de Platon în capitolul VII, din opera “Republica” (realizată sub forma unor dialoguri pe teme filosofice). Este una dintre cele mai frumoase alegorii ale istoriei filosofiei. Platon compara oamenii cu niște inși înlănțuiți într-o peștera în așa fel încăt nici măcar nu își pot întoarce capul să privească în jurul lor. Ei nu știu nimic despre ce se petrece în lumea din afara peșterii lor si tot ce vad este doar peretele din față. În spatele lor se află câțiva păpușari care proiecteaza pe perete umbrele păpușilor. Captivii văd umbrele și le dau propriile lor interpretări fiindcă nu pot vedea nici păpușile și nici păpușarii.
Cum spune Platon, umbrele sunt deci tot ceea ce înteleg captivii din realitate – adică niște apariții neclare si bidimensionale. Dacă ar reuși să se elibereze, să scape de lanțuri, dacă ar avea curaj, dacă s-ar întoarce și s-ar îndrepta către focul din peșteră ar vedea că și păpușile și persoanele care le mânuiesc sunt reale și solide, deși până în acel moment ei nu au vazut în viața lor decât umbre. Iar dacă ar părăsi peștera, pășind în lumea cu totul nouă și interesantă de afară, ar incepe sa perceapă și culori și forme. Acei oameni ar vedea literalmente lumina și ar întelege totul.
Au trecut 2400 de ani de când Platon ne vorbea despre această peșteră. Ea există și acum. S-au schimbat oamenii? Poate. Dar s-au schimbat și păpușarii. Poate umbrele proiectate pe pereții ei au azi alte forme… dar tot umbre rămân. Sunt din ce în ce mai mulți care astăzi vor sa iasă la lumină. Sunt mulți care au reușit. Mulți s-au speriat și au intrat înapoi. E mai ușor. Mulți confundă lumina cu focul din peșteră.
Fără să vreau, remarca unui prieten m-a dus cu gândul la Peștera lui Platon. Mi-a spus că acum rețelele de socializare s-au transformat într-un „mall spiritual” de mâna a doua, unde sunt din ce în ce mai mulți căutatori spirituali. După cerere și oferta! Sunt și o mulțime de vânzători de spiritualitate. M-am revoltat la inceput. Apoi m-am întristat și mi-am dat seama că avea dreptate!
Când pășești pe drumul ăsta cu adevărat trebuie să știi că nu e ușor. Și nu există cale ușoară sau calea scurtă. Dacă cineva îți promite asta… să știi că te-a păcălit. Dacă speri că o ”inițiere secretă” primită on-line te-a salvat și dintr-o dată ai devenit un iluminat, te-ai păcălit. Să nu crezi că ai primit lumina, trăiești sau nu o experiență mistică și gata… ești pregătit să-i luminezi pe alții! E ca atunci când afli că un cunoscut merge la o mănăstire și te intreabă dacă nu trimiți și tu un acatist… Îl trimiți și gata. Se roagă altcineva pentru tine și te-ai scos. Nu rezonez cu inițierile on-line. Nu spun ca nu funcționeză, ar însemna că aș pune limite energiei, dar simt că s-a pierdut din sacralitatea lor. Reiki nu este un fenomen de masă, ci mai degrabă o acţiune de evoluţie individuală, iar transmiterea lui, o legătură directă maestru-discipol.
Cred cu tărie in relația maestru-discipol. Cred că atunci când ești pregătit cu adevărat, apare și Maestrul de care ai nevoie pentru a te ajuta sa devii propriul tău Maestru. Vă doresc să vă găsiți acel Maestru care sa vă ajute să creșteți… vrând să crească și el odată cu voi. Un Maestru care măcar să aibă cel puțin un Ego mai mic ca al vostru. Realizarea spirituală adevarată este chiar transcederea minții egotice. Vă doresc acel Maestru care să-și iubească atât de mult semenii încat să nu îi mintă și să nu-i manipuleze. Acel Maestru care să nu te manipuleze și să vrea sa te facă să „evoluezi” într-un anume fel. E periculos să crezi că ești special, că faci parte dintr-o „elită”, că deodată prin tot ceea ce ai făcut ești mai bun decât restul oamenilor si deodată crezi că asta îți dă dreptul sa te poziționezi deasupra semenilor tăi. Ego-ul spiritual e cel mai periculos. Atunci când ne angrenăm pe o cale spirituală nu trebuie să avem dinainte dezvoltate toate calitățile și virtuțile, căci acesta este unul dintre rolurile practicii spirituale.Critica exacerbată și judecata, rautatea și orgoliul nu ar trebui să existe în această lume a spiritualității.Sunt din ce in ce mai mulți care declară că sunt plini de compasiune și iubesc necondiționat, dar… unde este toleranța? Unde este smerenia? Intenția bazată pe aroganța „egoului evoluat”… oricâtă bună intenție ar fi in spate… ”binele” cu forța nu e bine!
Deci vă doresc să vă găsiți acel Maestru care atunci cănd simți că mori… să îți spună „obișnuiește-te cu asta… că trebuie să mori de multe ori pentru a renaște cu adevărat!”, acel Maestru care te face să îți pui din ce în ce mai multe întrebări și să cauți răspunsuri! Acel Maestru care îți dă curaj să poți sta față în față cu tine. Fiecare dintre noi trebuie să treacă printr-o fugă în deșert ori să plece în căutarea Sfântului Graal, dar cu Maestrul adevărat lângă tine e mult mai ușor. Eu sunt o norocoasă! L-am găsit!
Gandiți-vă unde vă poziționați! În Peșteră sau în afara ei? Ce puteți face pentru a ieși din ea? Sau… chiar doriți cu adevărat să cunoașteți lumina? Fără să vrem, suntem captivi proprilor convingeri, suntem prizonierii rutinei! Multora le e teamă, le e teamă de lumină, pentru că ea, lumina, va scoate la iveală ceea ce nu vor să vadă și să audă… lucrurile pe care și le doresc și de care au nevoie!
Orice schimbare exterioară vine din interior. Pe absolut orice plan! Iar pentru a beneficia de aceste transformări remarcabile, trebuie să iți asumi călătoria ta interioară, să te folosești de resursele tale și să accepți imposibilul. După ce l-ai acceptat, este relativ ușor să îl transformi în „posibil”.
Cel mai important lucru este să nu vă opriți niciodată din a vă pune întrebări și de a pune sub semnul întrebării și al îndoielii ceea ce știți. Cunoașterea se realizează cu ajutorul a două elemente: gandirea și sufletul. Găndirea este cea care ne va face pe noi să vrem să știm cât mai mult… chiar dacă acest lucru ne va duce în fața faptului că nu cunoaștem nimic, ne ajută să evoluăm. Dacă gândirea nu știe când cunoașterea a atins adevărul, sufletul o va ști cu siguranță! Atunci vei ști că ești pe cale! Calea TA!