Simona Cristea – Maestru sisteme Reiki

Albert Einstein a spus: “Omul dispare după patru ani de la dispariția albinelor pe Pământ. Dacă nu mai există nicio albină, atunci nu o să fie polenizare, nu o să mai existe plante, animale, nici oameni….” 

Albinele trăiesc pe Pământ de peste 50 de milioane de ani. La ora actuală, am aflat cât de importante sunt pentru noi, viața pe Pământ depinzând de existența lor.

Apiterapia se referă la tratarea diferitelor afecțiuni cu produse apicole naturale, fara nicio prelucrare. Reprezintă o alternativă naturală de tratament, fundamentată științific prin nenumărate studii și experimente clinice. Produsele apicole au o mare paletă de proprietăți biologice și acțiuni farmacologice benefice în menținerea sănătății corpului omenesc.

   În produsele apicole există toate vitaminele, mineralele, hormonii și substanțele cu rol de prehormoni, glucide simple direct asimilabile, proteine, aminoacizi esențiali sș neesențiali,etc. Mai mult, produsele apicole conțin toate substanțele care intră în componența celulei umane precum și o serie de substanțe antivirale, antitumorale, bactericide, antifungice, antianemice, tonifiante, factori de creștere.

Produsele apicole sunt substanțele pe care le secretă sau le produce albina prin culegerea, trnsformarea, prelucrarea și depozitarea unor substanțe naturale, pe care le colectează omul din stup sau direct de la albină (veninul).

Principalele produse apicole sunt: mierea de albine, polenul, pastura, ceara de albine, propolisul, veninul de albine, apilarnilul, căpăceala.

Mierea de albine este un produs apicol obținut prin transformarea și prelucrarea nectarului florilor sau al manei de către albine care este depozitat în celulele fagurilor pentru a constitui hrana familiei de albine din stup. Producerea mierii de către albine este un process complex de transformare a materiei prime în miere, începand cu recoltarea și terminându-se cu căpăceala celulelor fagurilor.

Sortimentele de miere diferă foarte mult între ele. După proveniență, mierea se clasifică în miere de nectar (florală) si miere de mană.

Mierea de nectar (florală): provine din prelucrarea nectarului și a polenului cules de albine din florile plantelor melifere.

Mierea de mană (extraflorală): este un produs apicol obținut prn transformarea și prelucrarea manei de către albine. Datorită compoziției sale bogate în minerale și bioflavonoizi, mierea de mană are proprietăți antiinflamatoare, antioxidante, depurative, laxative, imunostimulante și regenerative ale țesuturilor.

Aceasta este recomandată în special în afecțiunile imunologice, bolile infecțioase (bacteriene, virale, fungice), bolile digestive, intoxicații și detoxifierea organismului, boli inflamatorii, boli respiratorii, urinare, afecțiuni degenerative, boli dermatologice. Pentru mierea de calitate se mai folosește termenul de “miere-vie”. Acest termen este utilizat atunci când se vorbește de mierea în starea sa naturală, așa cum este ea extrasă din stup, fără a se interveni ulterior asupra compoziției. Este vorba de mierea brută, care nu a suferit modificări termice și chimice, care nu a fost pasteurizată și nici filtrată, care conține mici particule de polen și de ceară, care se cristalizează în timp și care a fost recoltată, extrasă, transportată, ambalată și depozitată în condiții optime.

DUȘMANII MIERII
1.Umiditatea – Conținutul normal în apă al mierii este de 17-18%. Mierea prea umedă riscă să fermenteze și, astfel, să fie compromisă.
2.Lumina soarelui – Razele ultraviolete afectează calitățile biologice și fizico-chimice, fapt care duce la scăderea efectelor terapeutice ale mierii. Mierea afectată de lumina soarelui are cu 40% mai puține calități. Mierea este creată de albine la întuneric și nu trebuie expusă luminii solare.
3.Căldura sau încalzirea mierii – Cea mai potrivită temperatură pentru depozitarea mierii este in jur de 14%. O temperatură de 20-25 grade Celsius duce la închiderea culorii mierii.
4.Filtrarea mierii – Mierea filtrată pierde 20-40% din substanțele valoroase, în special particulele fine de polen aflate în suspensie și, de aceea, se recomandă doar maturarea, decantarea și raclarea cu o lingură (de preferat din lemn).
5.Îmbătrânirea mierii – duce la transformări în caracteristicile, compoziția și proprietățile ei. Dintre aceste transformari menționăm:
-închiderea culorii;
-creșterea acidității;
-scade concentrația în glucoză;
-scade concentrația enzimelor;
-scade activitatea antibacteriană.
6.Fermentarea mierii – Aproape toți factorii menționați anterior au un rol în fermentarea mierii. Pe de alta parte, orice miere naturală conține levuri, ciuperci microscopice care produc fermentație alcoolica. Levurile din miere se înmulțesc numai în cazul în care conținutul în apă al mierii este ridicat. Începând cu 18% apa și o temperatură mai ridicată, este suficient să înceapă fermentarea. Semnele fermentării constau în formarea unei spume abundente provenind din degajarea unui gaz carbonic. Mierea fermentată va avea întotdeauna o aciditate mai mare.
Pe langă beneficiile curative, mierea este și un aliment de excelență, având și o valoare calorică destul de scăzută.
Cristalizarea mierii – este o caracteristică care poate diferenția o miere naturală de o miere falsificată. Este un proces firesc și natural care nu modifică proprietățile nutritive și medicinale ale mierii. Coținutul ridicat în glucoză, mai mic de apă si o temperatură de 13-14 grade Celsius favorizează cristalizarea mierii.

MIEREA CA ALIMENT


Prin calitățile ei nutritive și dietetice, mierea este considerată un aliment de mare valoare în hrana oamenilor de toate vârstele. Are importante aplicații în alimentația artificială, în alimentația pre și postoperatorie, pentru bătrâni, copii, sportivi, persoane care depun eforturi fizice sau intelectuale deosebite, este un aliment energizant în cazurile de surmenaj, oboseală, etc.
Atunci când este consumată ca aliment, este bine:
-să nu se amestece cu lichide fierbinți; o temperatură peste 40-45 grade degradează mierea și poate deveni toxică;
-să se consume în cantități mici de căteva ori pe zi decât o cantitate mare o singură dată;
-este mai eficient consumul de miere în faguri, pentru a beneficia și din componentele din ceara care nu există în miere;
-cea mai buna miere pentru consum în scop nutritiv sau curativ este mierea polifloră ecologică achizitionată direct de la producători de încredere.
Mierea de albine are o serie de acțiuni și efecte farmacologice și biologice, printre care menționăm: antibacteriană și antibiotic, antiseptic, antioxidantă, antianemică, biostimulatoare, calmantă, cardioprotectoare, cicatrizantă, depurativă, laxativă, regenerativă, nutritivă și energizantă. Ea este indicată nu numai în caz de îmbolnăvire, ci și profilactic.
Compoziția mierii și proprietățile sale farmacologice oferă organismului o rezistență deosebită împotriva bolilor prin creșterea și stimularea sistemului imunitar, în special împotriva infecțiilor și bolilor imune sau autoimune. Datorită componetelor complexe pe care le conține, și care acționeaza sinergic, mierea intervine în procesul de apărare a organismului împotriva bolilor cardiovasculare, aterosclerozei, bolilor hepatice, afecțiunilor digestive, bolilor respiratorii, osoase, simptomelor menopauzei, cancerului, îmbatranirii precoce, ajută la creșterea și dezvoltarea normală a copiilor și este un aliment și un energizant foarte bun.
Sorturile de miere depind de plantația melifera care există în jurul stupinei. Fiecare sortiment de miere are proprietăți speciale, legate de specia plantei melifere de la care adună albina nectarul. Fiecare plantă are proprietăți terapeutice proprii, care diferă de la o plantă la alta și pe care le moșteneste mierea de albine.
Cateva dintre sorturile de miere care pot fi găsite în Romania, sunt:
Mierea polifloră – provine dn nectarul mai multor flori, în special cele de primavară. Este considerată o miere “completă”, are calități nutritive și terapeutice, fiind recomandată în majoritatea afecțiunilor.
Mierea de salcâm – este recomandată in bolile cardiovasculare, este antiseptic, folosită pentru calmarea tusei, tratează astenia, calmează sistemul nervos, cancerul, infecțiile bronho-pulmonare, astmul bronșic, pneumonia, guturaiul, tulburările de memorie, ajută în insomnie și întărește sistemul imunitar.
Mierea de tei – calmează sistemul nervos, combate insomnia, are efect sedativ, tratează bronșita, stimulează metabolismul.
Mierea de floarea –sorelui – combate febra, normalizează tensiunea arterială, utilă în afecțiuni ale stomacului.
Mierea de mentă – este utilă în dischineziile biliare, combate balonarea, este tonică și are proprietăți analgezice.
Mierea de pomi fructiferi – este folosită în afecțiuni renale, bolile vaselor de sânge, în special veoase, afcțiuni pulmonare și intestinale.
Mierea de rapiță – este utilă în tratarea osteoporozei, în diabetul zaharat, afecțiunile cardiace, respiratorii, boli neoplazice, îmbunătățește funcțiile rinichilor.

Mierea de albine se poate consuma ca atare, se poate folosi ca atare sau în dicombinații cu plante medicinale (miere cu schinduf), condimente (miere cu scorțișoară, ghimbir, cimbru) sau fructe (miere cu cătină, curmale).
Medicamentelor la va lipsi întotdeauna sprijinul substanțelor sinergice indispensabile acțiunii. De aceea, nici cel mai complet medicament sau cea mai completă asociere de medicmente nu vor putea include iî sine toate principiile active benefice existente intr-o combinație completă de produse apicole, dozate într-un mod competent.

Bibliografie
RAWHI M. A. ABDALLA – Totul despre apiterapie