Atotștiutorule, m-ai chemat sǎ veghez asupra vieții și sănătății creaturilor Tale.
Fie ca lubirea sǎ mǎ ghideze permanent
Fie ca nici avariția, nici dorința de glorie să nu-mi denatureze inima cǎci duşmanii Adevǎrului și lubirii vor putea astfel să mă înşele cu uşurinţă și să mă facă să-mi uit felul: sǎ fac bine copiilor Tǎi
Fie ca niciodată să nu văd în pacient altceva decât o fiintǎ care suferǎ
Dǎ-mi forta, timpul și ocazia de a corecta fără încetare ceea ce am acumulat şi sǎ-mi lǎrgesc constant orizonturile!
Cunoașterea nu are limite și eu pot astăzi să-mi descopăr greşelile de ieri și mâine să obțin o claritate nouă asupra lucrurilor de care cred cǎ sunt perfect sigur.
Dǎ-mi lumina, luminează-mă în întunericul celorlalți pentru că obligat sǎ pǎtrund în secretul corpurilor și sufletelor lor să nu greşesc drumul,sǎ nu rǎnesc nimic în trecere!
Dă-mi Iubirea, pentru că încărcat de propria-mi durere și fără refugiul de mine adesea sǎ gǎsesc în mine o blândete, un adǎpost, o fortă pentru cei disperați care mǎ aşteaptǎ!
Dă-mi grația, pentru ca în cel mai greu moment al meu, în incertitudinea mea, în slǎbiciunea mea omenească, în chinul meu să rǎmân totdeauna la fel de înțelept, la fel de bun, la fel de pur, demn de blândețea sacră pe care Credința mi-a dat-o!
Dǎ-mi devotament în compasiune, pentru ca să nu uit, să nu abandonez pe cei care au nevoie de mine!
Dǎ-mi forța, Doamne, pentru că greutatea sa nu fie prea mare și să nu mă copleşească, pentru ca suferința pe care o duc să nu-mi atingă bucuria, pentru ca rana pe care o pansez să nu-mi facă rǎu!
AMIN!